Cum să explicăm blând copilului că lumea nu se învârte în jurul lui?

Lecțiile Montessori despre egocentrism și empatie

În încercarea de a crește un copil modest și atent, părinții spun adesea fraze precum: „Lumea nu se învârte în jurul tău!”. Dar pentru un copil mic, aceste cuvinte pot suna mai degrabă ca o respingere dureroasă decât ca o lecție valoroasă.

Metoda Montessori oferă o abordare diferită – fără umilire, fără ton dojenitor. Este un drum blând, care ghidează treptat egocentrismul natural al copilului spre empatie autentică.

Egocentrismul nu este obrăznicie, ci o etapă firească

Este important să înțelegem că în primii ani de viață copilul chiar este „centrul” propriei sale lumi. Aceasta nu este o trăsătură negativă de caracter, ci o realitate psihologică. Până la o anumită vârstă, lumea este pentru copil o „cameră cu pereți moi”, în care el învață cine este.

Problemele apar nu din faptul că cel mic se simte important, ci din felul în care încercăm să „dărâmăm” acest centru. În loc să-l înlăturăm brusc, mai bine îi mutăm cu blândețe atenția spre ceilalți.

Înlocuiește „Deranjezi” cu „Acum e rândul altcuiva”

Puterea limbajului nostru este uriașă. În loc să diminuăm importanța copilului, putem să-i extindem lumea.

În loc de: „Nu vorbi când vorbesc adulții!”, încearcă:
„Acum e rândul lui tata să vorbească. După el te ascultăm pe tine.”

În loc de: „Așteaptă, nu vezi că sunt ocupat(ă)?”, încearcă:
„Imediat ce termin ceea ce fac, vin la tine.”

Astfel, copilul înțelege că este important – la fel ca ceilalți. Această abordare nu amenință siguranța sa, ci îl invită să împartă spațiul cu cei din jur.

Empatia nu se învață prin rușinare

Adulții cu cea mai dezvoltată empatie nu au fost crescuți cu asprime. Dimpotrivă – au fost văzuți, au fost ascultați, au simțit că au valoare. Doar un copil care se simte în siguranță poate învăța să observe nevoile celorlalți.

Empatia este o abilitate care crește pe solul fertil al respectului reciproc.

Pași mici spre comunitate

În mediul Montessori, aceste lecții se transmit prin gesturi simple de zi cu zi: așteptarea rândului pentru o jucărie, îngrijirea plantelor sau ajutorul oferit unui coleg mai mic. Copilul nu se simte „mai puțin important” pentru că așteaptă, ci înțelege că face parte dintr-o comunitate.


La Vivabook, credem că fiecare copil este personajul principal în propria poveste. Cărțile noastre susțin dezvoltarea individuală, dar în același timp stârnesc curiozitatea față de lume și de ceilalți. Adevăratul potențial se dezvăluie atunci când copilul este sigur pe sine și deschis către oamenii din jur.

Similar Posts

Lasă un răspuns