Copiii de azi nu sunt ca părinții lor – și e perfect în regulă
„Când eram eu de vârsta ta…”
Cât de des folosim această frază când comparăm copiii de azi cu propria noastră copilărie de acum 20–30 de ani? Și cât de utilă este această comparație, de fapt?
Astăzi, copiii cresc și se dezvoltă într-o lume pe care nici cea mai deschisă perspectivă a unui părinte nu o poate cuprinde complet. În mai puțin de trei decenii, tehnologia, comunicarea, accesul la informație și ritmul vieții au transformat nu doar lumea, ci și felul în care copiii o percep și se adaptează la ea.
De ce copiii de azi evoluează mai repede?
Cei mici au acces la o lume a cunoașterii pe care generațiile trecute nici măcar nu o puteau visa. Învață de pe ecrane, ascultă podcasturi, urmăresc lecții video, se joacă cu roboți și scriu cod la vârste fragede. Cunosc termenul „algoritm” la 7 ani, vorbesc relaxat despre climă, Univers sau anatomie, cu o siguranță care uneori ne lasă fără replică.
Specialiștii în neuropsihologie observă că, atunci când mediul se schimbă rapid, creierul se adaptează și el în mod accelerat. Asta nu înseamnă că cei mici sunt „mai inteligenți” decât generațiile anterioare, ci mai flexibili, mai rapizi în reacții și mai sensibili la ceea ce îi înconjoară.
De ce comparațiile nu ajută mereu?
„Eu la vârsta ta spălam deja vasele, munceam la câmp și nu mă plângeam de teme.”
O afirmație clasică, des întâlnită în rândul părinților de azi. Da, copiii de atunci aveau mai multe sarcini fizice, se jucau mai mult afară și trăiau fără ecrane. Dar totul se petrecea într-un context complet diferit – cu alte frici, alte ritmuri, alte provocări.
Comparațiile pot avea valoare dacă sunt folosite cu măsură – pentru a împărtăși experiențe de viață sau pentru a inspira perseverență. Dar când devin standard pentru „dezvoltarea corectă”, ele riscă să inhibe ritmul natural al copilului.
Să modelăm sau să ne adaptăm?
Desigur, parentingul presupune limite, valori și organizare. Dar dacă ne încăpățânăm să ne modelăm copiii doar după propria experiență, uităm că ei cresc într-o altă realitate.
Azi copilul vrea să facă un podcast, nu să recite poezii. Vrea să învețe engleză pe YouTube, nu cu dicționarul. Ascultă Billie Eilish, nu muzica noastră de atunci. Iar asta nu este o amenințare pentru viitorul lui, ci o oportunitate. În loc să încercăm să întoarcem timpul înapoi, ne putem întreba:
- Ce abilități dezvoltă copilul meu azi, pe care eu nu le aveam?
- Cum pot să-i înțeleg lumea, fără să o compar constant cu a mea?
- Ce valori pot să-i transmit fără să-i limitez potențialul?
Copiii de azi vor libertatea de a fi ei înșiși
Ei au nevoie de sens. De spațiu pentru a se exprima. De sprijin când sunt confuzi. De timp pentru a comunica cu noi, nu doar pentru a fi educați. Și, cel mai important – de încredere. Încrederea că drumul lor, chiar dacă diferit de al nostru, este la fel de valoros.
La Vivabook, credem că fiecare copil merită să învețe și să se dezvolte în ritmul propriu, cu instrumente potrivite timpului său. Cărțile noastre încurajează gândirea, mișcarea, imaginația și inteligența emoțională – printr-o abordare echilibrată între tradiție și inovație.
