De ce copilul refuză să mănânce ceea ce chiar el a cerut?

– Mami, vreau paste!
Pui apa la fiert, gătești, servești… și apoi auzi:
– Nu, nu mai vreau.
Rămâi surprinsă și puțin supărată: „Cum așa, doar cu câteva minute în urmă chiar tu ai cerut asta?“

Îți este cunoscut scenariul?

Adevărul este că în spatele unor astfel de situații nu se află „o educație greșită”, ci particularități ale dezvoltării copilului. Iată câteva dintre ele:

1. Alegere impulsivă

Copiii mici (mai ales până la 6 ani) vor totul „aici și acum”. Văd un măr sau le vine brusc pofta de înghețată – și o cer imediat. Dar până când li se oferă ceea ce și-au dorit, impulsul inițial a dispărut deja.

2. Schimbarea focusului

Atenția copilului e ca un fluture – zboară dintr-un loc în altul. Până termini tu de pregătit mâncarea, copilul este deja absorbit de altă activitate, iar mâncarea își pierde importanța.

3. Emoțiile domină foamea

Uneori copilul nici nu îi este foame – doar ideea de mâncare i-a trezit un sentiment plăcut. Dar odată ce emoția dispare, dispare și „apetitul”.

4. Nepotrivirea dintre așteptare și realitate

Micii se gândesc la „paste simple”, dar tu le servești cu sos. Sau își doreau un sandviș cu pâine albă, iar cel primit este cu pâine integrală. În mintea copilului, asta înseamnă „alt fel de mâncare”.

5. Testarea limitelor

Refuzul poate fi și un experiment: „Cum va reacționa mama dacă spun NU? Se va supăra? Mă va convinge? Sau va renunța?“

Cum să reacționăm în astfel de cazuri?

• Oferă mâncarea atunci când copilului chiar îi este foame. Dacă este absorbit de joacă, șansele să se așeze de bunăvoie la masă sunt mici.
• Clarifică detaliile mici. „Cu roșii sau fără?“ – astfel eviți dezamăgirea cauzată de diferența dintre ce și-a imaginat copilul și ceea ce primește.
• Începe cu porții mici. Mai bine să ceară suplimentar decât să refuze o farfurie plină.
• Nu transforma refuzul într-o dramă. Pur și simplu pune farfuria deoparte și ofer-o din nou mai târziu, când îi este foame cu adevărat.

Concluzie

Aceste situații nu sunt „încăpățânare”, ci parte a procesului de creștere. Când le privim cu înțelegere, îi arătăm copilului că îi respectăm alegerile și limitele. Iar masa rămâne ceea ce ar trebui să fie – un timp de apropiere și bucurie, nu un câmp de luptă.

📚 În cărțile Vivabook vei găsi și alte jocuri și exerciții care îi ajută pe copii să învețe independența, atenția și capacitatea de a se asculta pe sine – calități necesare nu doar la masă, ci și în viață.