Cum gândesc copiii: cunoaștere versus observație
Atunci când un adult descrie un obiect, se concentrează pe ceea ce vede. Copilul însă, deseori, desenează sau povestește nu ceea ce percepe vizual, ci ceea ce știe despre acel obiect. Și tocmai aici se află o caracteristică esențială a gândirii copilului.
Un experiment celebru realizat la Institutul din Durham, Anglia, ilustrează foarte bine acest lucru. Copii de vârste diferite au fost rugați să deseneze o cană. Cana avea o toartă și un desen cu o floare, dar fusese așezată astfel încât să se vadă doar floarea, nu și toarta.
👉 Copiii sub 7 ani desenau cana cu toartă, chiar dacă nu o vedeau. Știau că trebuie să fie acolo, iar această cunoaștere era mai puternică decât observația.
👉 Copiii peste 8 ani desenau cana exact așa cum o percepeau: fără toartă, doar cu floarea pe o parte.
Ce înseamnă acest lucru?
- Cei mici se bazează mai mult pe ceea ce știu decât pe ceea ce văd. Încă nu sunt pregătiți să accepte perspective diferite. Pentru ei, realitatea și reprezentarea se contopesc.
- Odată cu creșterea, apare capacitatea de a separa „ce știu” de „ce văd”. Aceasta este prima treaptă spre gândirea abstractă, logică și analiză.
- Pentru părinți, acest lucru este un indiciu important: refuzul copilului de a accepta „evidența” nu este întotdeauna încăpățânare. De multe ori, pur și simplu nu a ajuns la vârsta la care poate gândi în acest mod.
Cum putem sprijini copiii fără a-i corecta excesiv?
- Acceptați perspectiva diferită. Dacă desenează un soare verde sau o casă cu trei coșuri, e vorba de imaginație, nu de greșeală.
- Încurajați experimentul. În loc să corectați, întrebați: „De ce ai ales să desenezi așa?”. Copilul învață astfel să își explice gândurile în cuvinte.
- Oferiți ocazii de comparație. Arătați cum arată un obiect văzut din mai multe unghiuri. Asta dezvoltă gândirea spațială și capacitatea de a înțelege perspectiva altora.
- Folosiți situații cotidiene. La un film sau o poveste, întrebați: „Ce crezi că gândește personajul?”, „Cum vede el lucrurile?”. Astfel se dezvoltă nu doar gândirea cognitivă, ci și empatia.
Concluzie
Gândirea copilului nu este „greșită”, ci aflată într-o etapă de dezvoltare. Are propria logică și ne arată cât de bogată și flexibilă este imaginea copilului despre lume. Respectând-o, îi ajutăm să își dezvolte nu doar inteligența, ci și încrederea de a gândi independent.
În cărțile Vivabook nu oferim răspunsuri prestabilite, ci propunem jocuri și activități care stimulează copilul să exploreze, să greșească, să imagineze și să descopere propria lui logică.
